"...Acum nu ma mai supar, acum imi sunt dragi cu totii si chiar si cand isi rad de mine - si atunci imi sunt chiar deosebit de dragi. As rade si eu cu ei, adica nu de mine, ci de dragul lor, daca, privindu-i,nu m-as simti atat de trist. Trist, fiindca ei nu stiu adevarul, iar eu stiu adevarul. Ah, ce greu iti e atunci cund numai tu stii adevarul! Dar ei nu vor intelege asta. Nu,nu vor intelege...
Principalul e sa-i iubesti pe ceilalti asa cum te iubesti pe tine insuti si asta-i tot, nu-ti mai trebuie nimic: imediat ai afla cum sa-ti cladesti raiul. Si totusi nu e decat un vechi adevar, pe care oamenii l-au repetat si l-au citit de un bilion de ori, dar uite ca n-a prins radacini! << Constiinta vietii este mai presus de viata, cunoasterea legilor fericirii este mai presus de fericire. >> - iata cu ce trebuie sa luptam! Si am sa lupt. Numai sa doreasca toti si toate s-ar aranja cat ai clipi."
(F.M. Dostoievski)
