duminică, octombrie 11, 2009

autumn art




beautiful




Toamna...

Octombrie...Frunzele vor sopti o raza de soare, trezite brusc de racoarea diminetii.Picurii de roua incarca usor pleoapele verzi ale pamantului.Se topesc...Nu pot rezista zambetului soarelui!Asa trece o vara...Tacut,timpul de mult s-a pierdut undeva,in intuneric.Nu a incaput in lume, si nici lumea in timp.Totul nu e decat un proces continuu intru spatiu ce se atrofiaza intr-un vid absurd.De unde exista atat spatiu?Dar timp...?Timpul nu e materie.Timpul e constiinta...Timpul e evolutie!O evolutie spre necunoscut.
11 octombrie...O evolutie a naturii. Poate vine iarna,sau mai bine,se prabuseste tacut pe pamant iluzia ca natura imbatraneste,se indreapta spre moarte. Da, iluzie, pentru ca natura intinereste cu fiecare rasarit de soare.Nu va muri niciodata.Ea evolueaza, se adapteaza, incercand sa se ofere in fata artistului.Pentru ca omul niciodata nu o va aprecia la maxima ei valoare!Oamenii sunt prea orbi pentru a se bucura, prea slabi pentru a trai.Chiar natura,dincolo de peretii neincapatori ai Sferei Albastre,e doar un fir de praf, o imagine infima a ceea ce poate oferi Universul.Milioane de alte stele te cheama la ele.Le vezi?Sau e doar...Un tablou imens, asezat cu grija, nu la intamplare.Un tablou cu adevarat nepretuit, lucrat cu grija de Profesor.
Regina Noptii are grija ca nicio stea sa nu lipseasca,le aseaza cu grija si asteapta ca Artistul sa piceteze Cerul, sa trezeasca Totul din letargie, din amorteala.
Ce caut eu aici?Eu sunt doar...un simplu privitor.Un spectator de Opera, probabil asezat pe locul potrivit in sala.
Cam atat...Ochii mi se inchid sub cerul geometriei stelare.Am compus sonate pe portativul desenat de stele.
Noapte buna.

joi, iulie 30, 2009

amabilitati

Nu inteleg de ce trebuie sa infrunt atatea idei ca sa ajung la ce imi doresc.Am pornit la drum cu foarte multe sperante,si cu o imagine foarte frumoasa asupra viitorului.Dar cred ca m-am intoxicat in mediul imbaxit,de fumurile(de tigara probabil) ale tuturor ce ma puteau ajuta,dar nu au facut-o,din prea multa amabilitate.Din "prea multa amabilitate" poti sa distrugi un om,un suflet.Acum stau si ma uit la altii, care prin "amabilitati" au ajuns acolo sus, "stiu ce vor" si unde vor sa ajunga.Eu acum ratacesc,dezorientat,printr-o camera intunecata,ma ghidez dupa muzica si incerc sa ajung la lumina.Ma intreb daca nu stau prea mult sa imi plang de mila,insa ma gandesc tot la fel de mult ca am stat degeaba atatia ani si acum nu stiu pe ce drum sa pasesc.Am noroc de tine.Iti multumesc ca esti langa mine.


Thank you,B.

vineri, iunie 12, 2009

poezie...!

Pe lumea asta, m-am convins, in calitate de consumator inrait,exista poezie cu vanilie, cu scortisioara, cu rahat.Poezie cu marar,cu leustean,cu nuca.Poezie de post,fara nimic inauntru,precum gogoasele infuriate pe toata lumea,numai pe ele insele nu.Poezie cu dulceata de trandafiri,interzisa diabeticilor.Poezie cu rom,trasa in ciocolata amara.Poezie-jeleu pudrata cu praf de scarpinat pe dinauntru.Poezie abtibild,buna de pus la rever pentru o seara.Poezie cu fistic,cu merisor insiropat,cu lamaie stoarsa.Poezie agatatoare care iese prin fereastra si numai ce o vezi prinsa in jurul lunii.Poezie plictisita de ea insasi ca o amanta batrana.Poezie-teapa pentru naivi.Poezie care iti ia durerea de suflet ca pe nimic.Poezie salata de muzica.Poezia floare de asfalt.Poezie pentru nevrotici.Poezie pentru asmatici,cardiaci,abulici.Versuri schioape pentru alergatori fara tinta.Poezie sandwich.Marfa!Arta?Arta pentru orbi,pentru muti,arta pentru bolnavii mentali.Poezie?Viata de hartie.Teatru?Trucuri cu grimase,cu masti,cu palarii de paie pentru decapitati.Tablouri?Dati-le pe apa...!Uite,aici,poezie cu inlocuitori,cu soia,cu naut,cu sofran.Poezie bici.Poezie plici.Poezie cu argint viu,poezie cu sclipici...!Apoi,poezie pentru mirese fugite de acasa,cantece triste pentru oameni veseli.Poezie,poezie,poezie...!

("Iadul etic,Iadul estetic" , Adrian alui Gheorghe)

marți, mai 26, 2009

mai ramai putin, te rog...

Imi pun din ce in ce mai des problema existentialismului.Vine vara si bate vantul..Un miros de plecare imi usuca subit simturile.Vreau sa mai raman aici, in locul unde am crescut, am suferit, m-am bucurat, si unde ma vad cel putin 5 ani de acum incolo.Cred ca trebuie sa trec un test de maturitate, dar nu sunt pregatit sa las toate amintirile aici, si sa ma schimb cum cobor din tren.Nu sunt pregatit pentru aerul sufocant de acolo, pentru oamenii nepasatori.Am nevoie de prieteni,am nevoie de tine.Am nevoie de voi.Mi-e dor de parintii mei..Sunt prea departe de ei, insa respectand legile ireversibilitatii,ma voi obisnui cu ideea ca de acum ma voi descurca,nu singur,insa independent,pentru ca trebuie sa ajung din nou la vise.

duminică, mai 24, 2009

e prea tarziu

era viata mea..si se numea: ...

marți, ianuarie 27, 2009

sâmbătă, ianuarie 17, 2009

miercuri, ianuarie 14, 2009