marți, mai 26, 2009

mai ramai putin, te rog...

Imi pun din ce in ce mai des problema existentialismului.Vine vara si bate vantul..Un miros de plecare imi usuca subit simturile.Vreau sa mai raman aici, in locul unde am crescut, am suferit, m-am bucurat, si unde ma vad cel putin 5 ani de acum incolo.Cred ca trebuie sa trec un test de maturitate, dar nu sunt pregatit sa las toate amintirile aici, si sa ma schimb cum cobor din tren.Nu sunt pregatit pentru aerul sufocant de acolo, pentru oamenii nepasatori.Am nevoie de prieteni,am nevoie de tine.Am nevoie de voi.Mi-e dor de parintii mei..Sunt prea departe de ei, insa respectand legile ireversibilitatii,ma voi obisnui cu ideea ca de acum ma voi descurca,nu singur,insa independent,pentru ca trebuie sa ajung din nou la vise.

duminică, mai 24, 2009

e prea tarziu

era viata mea..si se numea: ...