fuck this day

imi aud incet bataile inimii zdrobind linistea de cosmar din camera.Stau legat de cei patru pereti.Nu vreau sa ies de aici pentru ca afara ma asteapta cosmarul.E doar o lume nebuna afara.Prefer sa ma inchid aici!

P.S.1

Si era atat de cald in cos..Sub paturica!Departe de frigul din cochilie,unde noaptea patrunsese prin ferestre.Mi-ai suflat argintul din stele pe ochi si vedeam din nou..Iti eram recunoscator si voiam sa iti dau in schimb un vis.Dar luna inca il astepta..

un vis

..si pareau coloane nesfarsite ce ma aruncau in infinit.O lume nepalpabila,pe care nu o vedeam..trecea prin mine.Un spatiu limitat de propriile mele simturi.Un spatiu vid de realitate.Si totusi lipsea lumina..Cerseam lumina,ma simteam singur in vis.Apoi ai aparut TU

dulce partitura,dulce vers

Ce poate fi mai incapator decat universul? Poate sufletul tau..Tocmai am "fumat" prima partitura de pian dupa multe luni de pauza..Notele mi s-au parut mai fascinante ca oricand!Chiar si pe o yamaha..Cu cafeaua fierbinte in poala.Cu pianul(orga mai mult sau mai putin) in maini.Cu caldura in vene.Pe balconul de afara.Am stat sub sufletul tau, privind piramidele din stele.E un spatiu imens.Uite si printesa intunecata ce cauta privirea plina de lumina a iubitului ei..Noapte buna.

P.S.

Probabil ca ce am scris mai jos e pueril.Cred ca ma uit prea mult in jurul meu si vad pe altii care au parte de sustinere neconditionata; din toate punctele de vedere.Oameni care sunt impinsi sa isi atinga un scop.Care mereu vor fi acolo,sus,pentru ca au avut persoanele potrivite in spate care se asigura ca "jocurile sunt deja facute",ca piesele de domino sunt asezate exact cum trebuie,intr-o scara ascendenta,usor de urcat.Oameni care le asigura spatele caldut.Cred ca peste cativa ani ma voi bucura din plin ca nu am avut acest sprijin si voi fi multumit ca am reusit sa urc scara, construindu-mi singur propriile-mi piese de domino,rezistente la bocanci,sensibile doar la atingeri subtile:).Ma voi regasi si in final voi privi toata lumea din varful piramidei..Dar nu singur.

oare e un joc de domino?

Azi am avut pentru prima oara sentimentul ca muzica iese din mine.Nu vreau sa imi amintesc golul imens pe care l-am simtit,in care se scurgea si ultima picatura din sufletul meu.Probabil in setea avida de a demonstra ca ma pot mentine pe o treapta superioara am uitat am lasat muzica pe banca din urma mea..Vreau sa ma intorc sa o regasesc,insa..E intuneric pe strada si trebuie sa inchid ochii.E ca un joc de domino,daca deschid ochii totul cade.Numai ca in loc de cele 28 de piese de domino se joaca cu note muzicale.Pare atat de simplu!Straduta traverseaza polii sufletului si daca deschid ochii devin orb.Sau,mai rau,surd.Totul se rezuma la un joc de domino..Cand prima piesa cade,toate celelalte ii urmeaza soarta.Cred ca acum a avea bun simt nu e o calitate.Risti sa fii calcat in picioare de toti..Toti cei care pot profita de pe urma ta.Cand toti isi lasa urmele bocancilor pe sufletul tau, rana devine prea mare ca sa o poti ascunde.Cel mai greu e sa o ascunzi de tine.Anul asta parca prea multa lume a calcat peste mine si..ma doare.Simt ca muncesc degeaba.Ca tot efortul meu se risipeste pe..interesele altora.Aici e vorba de vointa,dar si de principii.Cand ti se intampla o data,ok,treci mai departe.Dar cand acelasi scenariu se repeta intr-un deja-vu continuu te intrebi ce rost are sa te mai chinui sa asezi piesele de domino perfect,daca tot va veni cineva sa calce in picioare munca ta.Muzica e fascinanta!Cred ca traiesc din muzica.Numai ca am uitat sa o mai simt.Azi am simtit mai mult ca oricand..M-am simtit ingrozitor..M-am panicat.Aproape am facut un alt atac de panica.Mi s-au blocat toate simturile numai la gandul ca as putea sa pierd si asta..Nu e drept.Nu am dreptul sa renunt la asta.Trebuie strang din dinti si sa merg mai departe.Dar nu mi-am raspuns la intrebare..Nu gasesc raspunsul.Unde gasesc muzica?Cum pot sa o simt din nou?E oare atat de greu sa imi revina pofta de studiat..de compus..de pierdut nopti in sir cantand si meditand asupra unor noi teorii?Vreau sa regasesc partea asta din mine.Stiu ca e inca in mine.Stiu ca nu pot renunta la ea si nici nu vreau, pentru ca asta ar insemna moarte spirituala.Vreau muzica mea...

mda, ganduri

Atat de demoralizant sa primesti incredere si sa nu te poti folosi de ea..Atat de demoralizant sa nu te mai simti sigur pe tine.Atat de demoralizant sa nu te mai asculte mainile.Atat de demoralizant sa iti pierzi gandurile si sa nu le gasesti..